Apostila

Legea nr. 142/2004 privind modificarea art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999 entru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, publicată în Monitorul Oficial nr. 421 din 11 mai 2004

Articol unic. - Articolul 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 26 august 1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, se modifică după cum urmează:

„Art. 2. - Autorităţile române competente să aplice apostila prevăzută la art. 3 alin. 1 din convenţie sunt: curţile de apel, pentru actele prevăzute la art. 1 lit. a), c) şi d), şi prefecturile, pentru actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. b).”

Legea nr. 52/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, publicată în M.Of. nr. 169 din 20 aprilie 2000

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 66 din 24 august 1999 pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, emisă în temeiul art. 1 lit. C pct. 8 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 26 august 1999.

Ordonanţa nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961

publicată în M.Of. nr. 408 din 26 august 1999

Art. 1. - România aderă la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961.

Art. 2. - Cu ocazia depunerii instrumentului de aderare se va comunica depozitarului ca autorităţile române competente să aplice apostila prevăzute la art. 3 alin. 1 din convenţie sunt: Ministerul Justiţiei pentru actele menţionate la art. 1 lit. a), c) şi d) şi Ministerul Afacerilor Externe pentru actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. b).

CONVENŢIE

cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării

actelor oficiale străine, încheiată la 5 octombrie 1961

Statele semnatare ale prezentei convenţii,

dorind să suprime cerinţa supralegalizării diplomatice sau consulare a actelor oficiale străine,

au decis să încheie o convenţie în acest sens şi au convenit asupra următoarelor dispoziţii:

ARTICOLUL 1

Prezenta convenţie se aplică actelor oficiale care au fost întocmite pe teritoriul unui stat contractant şi care urmează să fie prezentate pe teritoriul unui alt stat contractant.

Sunt considerate acte oficiale, în sensul prezentei convenţii:

a) documentele care emană de la o autoritate sau de la un funcţionar al unei jurisdicţii a statului, inclusiv cele care emană de la ministerul public, de la un grefier sau de la un executor judecătoresc;

b) documentele administrative;

c) actele notariale;

d) declaraţiile oficiale, cum ar fi: cele privind menţiuni de înregistrare, viza de învestire cu dată certă şi legalizări de semnături, depuse pe un act sub semnătură privată.

Totuşi prezenta convenţie nu se aplică:

a) documentelor întocmite de agenţi diplomatici sau consulari;

b) documentelor administrative care au legături directă cu o operaţiune comercială sau vamală.

ARTICOLUL 2

Fiecare stat contractant scuteşte de supralegalizare actele căror li se aplică această convenţie şi care urmează să fie prezentate pe teritoriul său. Supralegalizarea, în sensul prezentei convenţii, are în vedere numai formalitatea prin care agenţii diplomatici sau consulari ai ţării pe teritoriul căreia actul urmează să fie prezentat atestă veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului şi a ştampilei de pe acest act.

ARTICOLUL 3

Singura formalitate care ar putea fi cerută pentru a atesta veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art. 4, eliberată de către autoritatea competentă a statului din care emană documentul.

Totuşi formalitatea menţionată în alineatul precedent nu poate fi cerută atunci când fie legile, regulamentele sau uzanţele în vigoare în statul în care actul urmează să fie prezentat, fie o înţelegere între două sau mai multe state contractante o înlătură, o simplifică sau scuteşte actul de supralegalizare.

ARTICOLUL 4

Apostila prevăzută la art. 3 alin. 1 se aplică chiar pe act sau pe o prelungire a acestuia; ea trebuie să fie conformă cu modelul anexat la prezenta convenţie.

Totuşi ea poate fi redactată în limba oficială a autorităţii care o eliberează. Menţiunile care figurează în conţinutul ei pot fi date şi într-o a doua limbă. Titlul „Apostille (Convention de la Haye du 5 octobre 1961)” va fi menţionat în limba franceză.

ARTICOLUL 5

Apostila este eliberată la cererea semnatarului sau a oricărui alt deţinător al actului.

Întocmită în mod corespunzător, ea atestă veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe acest act.

Semnătura, sigiliul sau ştampila care figurează pe apostilă este scutită de orice atestare.

ARTICOLUL 6

Fiecare stat contractant va desemna, în virtutea funcţiilor, autorităţile cărora li se atribuie competenţa de a aplica apostila prevăzută la art. 3 alin. 1.

El va comunica această desemnare Ministerului Afacerilor Externe al Olandei în momentul depunerii instrumentului său de ratificare ori de aderare sau a declaraţiei de extindere. El îi va comunica totodată şi orice modificare în desemnarea acestor autorităţi.

ARTICOLUL 7

Fiecare dintre autorităţile desemnate potrivit art. 6 trebuie să ţină un registru sau un fişier în care să înregistreze apostilele eliberate, indicând:

a) numărul de ordine şi data apostilei;

b) numele semnatarului actului oficial şi calitatea în care acesta a acţionat sau, pentru actele nesemnate, indicarea autorităţii care a aplicat sigiliul sau ştampila.

La cererea oricărei persoane interesate autoritatea care a eliberat apostila este obligată să verifice dacă datele din apostilă corespund celor din registru sau din fişier.

ARTICOLUL 8

Dacă între două sau mai multe state contractante există un tratat, o convenţie sau un acord care conţine dispoziţii ce supun atestarea semnăturii, sigiliului sau ştampilei anumitor formalităţi, prezenta convenţie nu derogă de la aceste formalităţi decât dacă ele sunt mai riguroase în raport cu cele prevăzute la art. 3 şi 4.

ARTICOLUL 9

Fiecare stat contractant va lua măsurile necesare pentru a evita ca agenţii săi diplomatici sau consulari să procedeze la supralegalizări în cazul în care prezenta convenţie prevede scutirea.

ARTICOLUL 10

Prezenta convenţie este deschisă semnării statelor reprezentate la a 9-a Sesiune a Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat, precum şi Irlandei, Islandei, Marelui Ducat de Liechtenstein şi Turciei.

Ea va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.

ARTICOLUL 11

Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 60-a zi după depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare prevăzut la art. 10 alin. 2.

Convenţia va intra în vigoare, pentru fiecare stat semnatar care o ratifică ulterior, în a 60-a zi după depunerea instrumentului său de ratificare.

ARTICOLUL 12

Orice stat menţionat la art. 10 va putea să adere la prezenta convenţie după intrarea acesteia în vigoare în baza art. 11 alin. 1. Instrumentul de aderare va fi depus la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.

Aderarea nu va avea efect decât în relaţiile dintre statul care aderă şi statele Contractante care nu vor ridica nici o obiecţie împotriva sa în termen de 6 luni după primirea notificării prevăzute la art. 15 lit. d). O asemenea obiecţie va fi comunicată Ministerului Afacerilor Externe al Olandei.

Convenţia va intra în vigoare, între statul care aderă şi statele care nu au ridicat nici o obiecţie împotriva aderării, în a 60-a zi după expirarea termenului de 6 luni menţionat la alineatul precedent.

ARTICOLUL 13

Orice stat, în momentul semnării, ratificării sau aderării, va putea să declare că prezenta convenţie se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care le reprezintă pe plan internaţional sau la unul ori mai multe dintre ele. Această declaraţie va avea efect în momentul intrării în vigoare a convenţiei pentru statul respectiv.

Ca urmare, orice extindere de această natură va fi comunicată Ministerului Afacerilor Externe al Olandei.

Atunci când declaraţia de extindere va fi făcută de un stat care a semnat şi a ratificat convenţia, aceasta va intra în vigoare pentru teritoriile respective conform dispoziţiilor art. 11. Atunci când declaraţia de extindere va fi făcută de un stat care a aderat la convenţie, aceasta va intra în vigoare, pentru teritoriile respective, conform dispoziţiilor art. 12.

ARTICOLUL 14

Prezenta convenţie va avea o durată de 5 ani, începând cu data intrării sale în vigoare, conform art. 11 alin. 1, chiar şi pentru statele care o vor ratifica sau vor adera la aceasta ulterior.

În lipsa denunţării, convenţia va fi reînnoită tacit, din 5 în 5 ani.

Denunţarea va fi comunicată Ministerului Afacerilor Externe al Olandei, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de 5 ani.

Ea va putea fi limită la unele teritorii cărora li se aplică convenţia.

Denunţarea nu va avea efect cu privire la statul care o va notifica. Convenţia va rămâne în vigoare pentru celelalte state contractante.

ARTICOLUL 15

Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va comunica statelor vizate la art. 10, precum şi statelor care au aderat conform dispoziţiilor art. 12:

a) notificările vizate la art. 6 alin. 2;

b) semnăturile şi ratificările vizate la art. 10;

c) data la care prezenta convenţie va intra în vigoare conform dispoziţiilor art. 11 alin. 1;

d) aderările şi obiecţiile vizate la art. 12 şi data la care aderările vor avea efect;

e) extinderile vizate la art. 13 şi data la care ele vor avea efect;

f) denunţările vizate la art. 14 alin. 3.

Drept care subsemnaţii, special împuterniciţi, au semnat prezenta convenţie.

Făcută la Haga la 5 octombrie 1961, în limbile franceză şi engleză, textul în limba franceză prevalând în caz de divergenţe între texte, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Guvernului Olandei şi a cărui copie certificată va fi transmisă, pe cale diplomatică, fiecăruia dintre statele reprezentate la cea de-a 9-a sesiune a Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat, precum şi Irlandei, Islandei, Marelui Ducat de Liechtenstein şi Turciei.